| 1.
|
TEOR'EMĂ, teoreme, s.f. (Mat.) Afirmaţie al cărei adevăr se stabileste prin demonstraţie. [Pr.: te-o-] - Din fr. th'eor`eme. Sursă
: DEX'98
( 54621)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
teor'emă s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teor'emei; pl. teor'eme
Sursă
: DOR
(288126)
- siveco |
| |
| 3.
|
TEOR'EM//Ă ~e f. 1) mat. Adevăr matematic care urmează să fie demonstrat. ~a lui Pitagora. 2) filoz. Afirmaţie care în cadrul unei teorii poate fi demonstrată în mod logic. [G.-D. teoremei; Sil. te-o-] /<ngr. the^or'ema, lat. theorema, fr. th'eoreme
Sursă
: NODEX
(356614)
- siveco |
| |
|
|